Gent Normal Manel

Povești cu femei măritate

Finalist al Premiului Planeta Un roman sincer și actual despre căsătorie, prietenie, dorință și dragoste. Gabriela este jurnalistă. După cincisprezece ani de căsnicie, se implică într-o relație cu un bărbat la care visează de ani întregi și începe să ducă o viață dublă. Silvia este fotografă. Soțul ei este un bărbat bun, dar nu o face fericită. Cósima, o stilistă deosebit de talentată, descoperă la scurt timp după căsătorie că soțul ei nu o mai dorește. Cele trei prietene sunt prinse în situații pe care nu și-au imaginat că le vor trăi vreodată, însă, împărtășindu-și experiențele prin care trec, află mai multe despre ele însele, despre oamenii din jur și despre ce-și doresc cu adevărat de la viață. „Un roman provocator, care pune în discuție normele societății și explorează limitele monogamiei. Într-un stil limpede și incisiv, Cristina Campos ridică întrebări importante despre natura căsătoriei și a fidelității." El País „Campos explorează cu pricepere complexitatea sexualității feminine, de la primii fiori ai atracției până la pasiunea dezlănțuită a unei aventuri." The Guardian „Povești cu femei măritate surprinde cu onestitate și umor esența relațiilor dintre femei." The New York Times Cristina Campos s-a născut la Barcelona, în 1975, și a obținut licența în științe umaniste la Universidad Autónoma de Barcelona. Și-a continuat studiile la Ruprecht-Karls-Universität din Heidelberg și a lucrat în calitate de coordonator al Festivalului Internațional de Film din acest oraș. După ce s-a întors în Spania, și-a început cariera ca director de casting, îmbinând profesia cu scrisul. Primul său roman, Pan de limón con semillas de amapola, publicat în 2016 (în curs de apariție la editura Trei), s-a vândut în peste 250 000 de exemplare și a fost tradus în zece limbi, iar adaptarea sa cinematografică s-a bucurat de un mare succes.

Gràcia

Dies de cel groc

Una novel·la plena de sorpreses sobre la família, l’amor, la recerca de la felicitat i la literatura. La mestria d’una de les joves autores catalanes de més projecció internacional en tota la seva esplendor. La Sira té un germà gran, en Nil, i la seva història no és com la dels altres germans. La Sira farà de castellera i en Nil desapareixerà de ben jove. I la Sira i en Nil tindran en comú la Cecília Sicília, una escriptora que no escriu i que representarà la distància entre tots dos. I també la seva necessitat d’estar junts. Una història fascinant amb personatges que s’esvaeixen, herbes de color vermell i pluges de granotes en què alguns dies són grocs i les nits, potser, són d’altres colors. «I em va explicar que quan era petita jugava a amagar-se dels seus pares ficant el cap en una pantalla de làmpada, i que per això havia triat aquella foto per a la solapa del seu llibre i per a la publicitat, perquè era l’única foto que estava convençuda que els seus pares reconeixerien si mail la veien"