Antim All Dailog

Modelul Antim, modelul Paltinis

„Titlul acestei cărți poate fi înșelător. Cititorul ar putea crede că are dinainte o lucrare de pură istorie culturală, o culegere de documente și analize, menite să devină un omagiu pios, comemorativ, adus unor grupuri de intelectuali care, în vremuri neprielnice, au încercat să-și păstreze chipul și să-și urmeze vocația. În realitate, e vorba de o reconstrucție erudită, dar intens simpatetică, a unui «model» de viață spirituală atemporal. E vorba despre modul în care se nasc întâlnirile purtătoare de destin, despre farmecul – și rigorile – drumului tatonant spre cunoaștere, despre comuniune, împreună-căutare, dramă lumească și speranță. E vorba despre efortul oamenilor de a se situa, de «a-și găsi locul» și despre «instituționalizarea» – dincolo de instituții – a formării intelectuale. În ce mă privește, am aflat neașteptat de multe lucruri despre împrejurări pe care credeam că le știu dinăuntru. Anca Manolescu le știe însă mai bine. Într-un anumit sens, ea este mai intim legată de modelele pe care le invocă decât chiar unii dintre reprezentanții lor.“ (Andrei PLEȘU) „E oare nepotrivit ca intelectualul să se comporte în credinţă ca intelectual? E inutil să-şi păstreze în acest domeniu chipul specific sau măcar ideal? Pofta de a înţelege, disciplina şi elanul gândului nu-şi găsesc locul în religie? În epocile premoderne, întrebarea ar fi fost întrucâtva caraghioasă. De la autori creştini timpurii până la monahismul medieval, nu a fost oare înfăţişată credinţa drept «filozofie» în sensul antic al termenului, drept «adevărata filozofie»: formare a sinelui întemeiată pe revelaţie, urmare a Logosului pe calea cunoaşterii lui Dumnezeu? Calea filozofiei, în rostul ei prim, şi calea cunoaşterii religioase nu sunt divergente. Ca stil de viaţă şi de convivialitate, între cercul filozofic şi grupul de studiu creştin, asemănările, nu deosebirile par să precumpănească. Modelul Antim şi modelul Păltiniş ne-o reamintesc.“ (Anca MANOLESCU)

A Dialogue or conference betweene Irenæus and Antimachus, about the rites and ceremonies of the Church of England

The Last Lecture

After being diagnosed with terminal cancer, a professor shares the lessons he's learned—about living in the present, building a legacy, and taking full advantage of the time you have—in this life-changing classic. "We cannot change the cards we are dealt, just how we play the hand." —Randy Pausch A lot of professors give talks titled "The Last Lecture." Professors are asked to consider their demise and to ruminate on what matters most to them. And while they speak, audiences can't help but mull over the same question: What wisdom would we impart to the world if we knew it was our last chance? If we had to vanish tomorrow, what would we want as our legacy? When Randy Pausch, a computer science professor at Carnegie Mellon, was asked to give such a lecture, he didn't have to imagine it as his last, since he had recently been diagnosed with terminal cancer. But the lecture he gave—"Really Achieving Your Childhood Dreams"—wasn't about dying. It was about the importance of overcoming obstacles, of enabling the dreams of others, of seizing every moment (because "time is all you have . . . and you may find one day that you have less than you think"). It was a summation of everything Randy had come to believe. It was about living. In this book, Randy Pausch has combined the humor, inspiration and intelligence that made his lecture such a phenomenon and given it an indelible form. It is a book that will be shared for generations to come.