Serghei Bulgakov, vizionarul Înţelepciunii

Simpla înșiruire a cotiturilor biografiei sale arată amplitudinea sa uman ă și intelectuală. Paul Evdokimov îl prezintă sintetic: „Fiul unui preot, Bulgakov și-a întrerupt studiile de teologie și rămâne ateu până la vârsta de 30 de ani. Profesor de economie politică la Universitatea din Moscova, Bulgakov, sub in fluența lui Soloviov și a lui Florovski, trece de la marxism la idealismul filosofiei germane și de acolo la ortodoxie.
În 1918 este hirotonit preot. Exilat din Uniunea Sovietică în 1922, locuiește la Praga și, din 1924, predă, până la moartea sa, teologie dogmatică la Institutul Sfântul Serghie din Paris”.
Poate că tocmai aceast ă biografie complexă, romanescă, a fost premisa statutului pe care l-a avut în Occident, devenind „una dintre vocile cele mai reprezentative ale Ortodoxiei ruse”, sau poate chiar a Ortodoxiei ecumenice. A încercat să răspundă prin opera sa „preocupărilor intelectuale ale Vestului secolului al XIX-lea”