Ce Ne Spunem Cand Nu Ne Vorbim
Download Ce Ne Spunem Cand Nu Ne Vorbim PDF/ePub or read online books in Mobi eBooks. Click Download or Read Online button to get Ce Ne Spunem Cand Nu Ne Vorbim book now. This website allows unlimited access to, at the time of writing, more than 1.5 million titles, including hundreds of thousands of titles in various foreign languages.
Când iubim cu adevărat?
SELECȚII DIN CONȚINUTUL CĂRȚII: Există o relație frumoasă, ideală. Aceasta nu implică decât întâlnirile și viața de oraș. Însă, mai există una, de cuplu. Pentru că prima nu poate fi „complet” de cuplu. În care apare viața de casă cu miros de transpirație, probleme de closet și altele. Dacă cele două își dau mâna și nu se satură una de alta, atunci avem de a face cu iubirea autentică. Până atunci, joc de glezne. • Cel mai ușor este să mimezi atenția prin atenții, iar femeile, în idealismul lor, chiar cred în această butaforie. Bărbatul care iubește nu-ți trimite SMS-uri ori îți cumpără o poșetă, ci este, culmea, lângă tine. Trece munți, ape și stă cu tine. Până atunci? Te deține de la distanță! Așa cum le deține și pe altele! • Momentul despărțirii nu coincide niciodată cu momentul despărțirii. Când te desparți de o persoană? Niciodată în momentul despărțirii. O poți face ori înainte să oficializezi despărțirea, ori după, dar niciodată când spui cu mâna pe inimă că te-ai despărțit. Sau să nu mai vorbim că, în despărțire, poți rămâne hermeneutic și toată viața, deci nu te poți despărți niciodată… • Femeile vor parteneri pe termen lung și sfârșesc în a avea pe termen scurt. Bărbații vor partenere pe termen scurt și sfârșesc în a avea pe termen lung. Morala? Ai grijă ce îți dorești! S-ar putea să ai deja! • Poți să îmbătrânești din inerție lângă o persoană pe care nu o iubești. De fapt, așa se și întâmplă! Iubirea e categorică în schimb, nu e cu jumătăți de măsură, ori este, ori nu este! Când iubești, renunți ușor la totul. Practic, în nebunia îndrăgostirii, totul se traduce prin raportare la persoana iubită. Mai precis, universul tău este înlocuit de universul celui iubit. Scopurile lui devin scopurile tale, iar mersul lui îl întregește pe al tău. Nu știu câți au avut privilegiul să fie înhățați de iubire, dar știu că nebunia nu e departe de acest ideal. În iubire: tăcerea are cuvinte. Deci liniștea indică de obicei iubirea, iar zgomotul mutilarea sentimentului. • Nu faci dragoste cu mașina, cu vorbele, hainele, parfumul, ci cu persoana. După ce dai poleiala la o parte, rămâne doar deșertul dintre voi doi, bătălia inimilor, fără niciun adaos, doar un fior! Mai simplu spus, nu faci dragoste cu minciuna, ci mereu cu adevărul. Cum te poți îndrăgosti? Într-o clipă, fără propedeutică și gusturi fine…
40 de zile
Au fost odată ca niciodată un Zmeu Albastru și o Floarea Soarelui. Într o zi, Zmeul i-a dat Florii un băț și o ață, ca un fel de undiță, și i-a spus: „Ai încredere că, atâta timp cât stau lângă tine, bățul e prins de cer și nu se poate desprinde“. Floarea Soarelui s-a agățat de funia bățului, a urcat pe inimă, a închis ochii și-a început să se legene. Fiecare bătaie a inimii ținea locul unei cărămizi. Așa își construiau lumea. După câteva veacuri, Floarea Soarelui a atins din greșeală Cerul. S-a speriat atât de tare de fericire, încât a deschis ochii. Era singură. Zmeul Albastru nu mai era. A fost exact cât să cadă din Cer, să se izbească de pământ și într-o secundă să se facă țăndări. Când Zmeul s-a întors, a fost prea târziu. Fiecare mângâiere pe care i-o broda pe suflet năștea o lacrimă. Și fiecare lacrimă făcea să crească n locul ei... un cactus. Povestea oamenilor cactuși este povestea celor care au îndemânarea să (se) mintă. Un roman scris în 40 de zile, un joc al introspecției și al (re)găsirii de sine. Recomandat persoanelor aflate în derută existențială, cu alergie la minciună și cu tulburări de maturitate. Jocul începe cu o singură pistă: sufletul tău. În fiecare zi cobori în tine, în adânc. N-ai cum să te ntorci, n-ai cum să te oprești, ci doar să mergi înainte. Ultima zi este răscrucea, momentul deciziei: „încotro?“. Cele 40 de zile de reflecție și sinceritate îți dau răspunsul și la final nu mai ai nicio șansă de ezitare… simți exact pe unde s-o iei.
Imperativele adolescentei
„Oamenii nu au încredere decât în clișee. Sau majoritatea dintre ei. Clișeele sunt tipare sigure, mențin confortul. Oceanul fără valuri nu reprezintă niciodată un pericol. Cu cât faci valuri mai mari, cu atât strici liniștea celor care vor să moțăie. Dar eu nu mi-am propus să-mi trăiesc viața ca la sanatoriu. Am de gând să fac gălăgie. Așa că dacă nu vă place, sunteți liberi să vă puneți vată în urechi." – fragment din Dragostea nu moare. O concluzie la 16 ani, prima carte din Imperativele adolescenței „În afară de moarte, nicio cicatrice nu este de netrăit cu ea. Trăiesc oameni mutilați. Și nu întotdeauna este din cauza lor. Uneori așa e viața. În dragostea aia unică, atunci când nu-ți mai aparții, riscul e maxim. În dragostea aceea unică, în orice moment amputarea este posibilă. Și nu există protecție. Dacă vrei să nu suferi, nu trăiești cu adevărat." – fragment din Dogmatica fericirii, a doua carte din Imperativele adolescenței