Clandestin

Poeta călătorește în timp și spațiu, cu naturalețea unui om care cunoaște tainele vieții, generând imagini mirifice și dovedind un mare har, acela de mânuire și de îmblânzire a misteriosului cuvânt, devenit, prin valențe emoționale înalte, vers: „Am dat o fugă la sfârșitul vieții mele, Să văd cireșul meu – acum un pui, Și l-am văzut de-acolo, dintre stele, Avea și el puiuți la rândul lui. Pe crengi, precum o pâslă moale, albă, I se-agăța o gârlă de fl ori dulci, Și toate lângă el erau ca lumea, Iar talpa lui purta ai mei papuci.” Rodica Pușcașu