Roman autobiografic scris la persoana întâi, care narează viaţa unui copil dintr-un sat din Oltenia, fiu de ţărani săraci, născut cam în acelaşi an cu autorul. Bolnav de poliomielită la începutul anilor '50, purtat prin spitale şi sanatorii, rămas cu o mână paralizată, micuţul urmează şcoala de arte plastice şi se înţelege că va deveni pictor.
Romanul urmăreşte, din perspectiva protagonistului, evoluţia unei conştiinţe în formare. Viaţa rurală, cu relaţiile interumane tradiţionale, cu realităţile ei uneori dure, generatoare de suferinţă, este consemnată cu autenticitate, în pagini uneori izbutite. Un tărâm explorat şi exploatat destul de consistent, totuşi fără mare originalitate în raport cu orizontul „romanului de formare" din literatura română mai veche, este descoperirea prin şcoală a modului de viaţă de la oraş, a artei şi culturii, dar şi a unor aspecte ale naturii umane (prietenia, invidia,competiţia etc.), a erotismului. Destul de plat în ansamblu, stufos fără strălucire, aparţinător unei poetici prozastice deloc revoluţionare, bogat însă în detalii, romanul transpune în cele din urmă destul de plauzibil constituirea unei personalităţi. (http://metrolinks.ro/nicolae-lupu/).
Cocoșul de tablă
