Istoria românilor

Prin cartea Istoria Romanilor se imbogateste nu doar romanistica, ci istoriografia insasi. Refuzind orice didacticism, autoarea pune probleme si cauta raspunsuri ce indeamna la reflectie. Ea nu urmareste evenimente, cronologii, fapte, ci cauta sensuri, problematizeaza, construind un discurs reflexiv asupra trecutului românesc. Liniile directoare, starile de spirit, mentalitatile o intereseaza cu deosebire. Ajunge astfel la o „lectura” proprie a istoriei, una hranita, cum am vazut, din alte lecturi si experiente istoriografice, dar mai cu seama din sondajele pe care autoarea insasi le-a efectuat in spatiul românesc un bun sfert de secol. Gasim, undeva, mentionat anul 1973, ca data a primului ei sejur in Bucuresti, metropola ce avea sa-i fie mult timp interzisa de autoritatile comuniste. Ii raminea insa la indemina calatoria imaginara, inlesnita de lungi osteneli carturaresti. „Ca istoric, citeam, lucram si nu intelegeam. Am cistigat o credibilitate de specialist in istoria tarii. Priveam in liniste misterul unei desfasurari ale carei jaloane incepeam sa le sesisez in arhivele Parisului, Romei si Londrei. Toti diplomatii europeni iubisera România dintre cele doua razboaie mondiale. Ma foloseam de relatarile, lor pentru a-mi aminti”, spune Catherine Durandin, convinsa ca adevarata cunoastere implica intotdeauna si realitatea vie, experienta directa