Prozele și eseurile din această antologie explorează lumea școlii fără măști: cu luciditate, autoironie și curaj. Valoroase nu doar din punct de vedere estetic, ele pot fi studiate, în multe cazuri, și ca documente ale unei realități sociale.
Departe de clișee și idealizări, vocile unor autori cunoscuți în mediile literare contemporane se îmbină într-un dialog autentic despre educație, autoritate, vulnerabilitate și limita fragilă dintre reguli și libertate. Un volum care scoate școala din stereotipuri și o aduce în literatură — acolo unde poate respira, într-un spațiu al libertății pe care îl oferă scrisul.
Cu siguranță, citind antologia, veți fi cu un pas mai aproape de a înțelege profesorii, lumea lor interioară, cea cu potențial creativ, legată de cultură și literatură. Veți descoperi că profesorii nu sunt doar niște soldăței de plumb, obligați să formeze minți, ci oameni cu propriile lor victorii și eșecuri, pasiuni, îndoieli și vise.