Nu am voie

Liviu Georgescu e acelasi poet de scenarii arhetipale care se stravad acut prin plasa cotidienelor si pe care el le rememoreaza, le developeaza sau le consemneaza [...] cu o imaginatie mereu in clocot [...] sau tulburata de solicitarile simultane, reciproc exasperante, ale angoasei si iluminarii [...] desfasurari ce merg pe principiul totalitatii, al panoramei integrale [....] scenariul biografic sare numaidecat in scenariul general al evolutiei si istoria lumii defileaza ca secvente ale propriei deveniri, amestecata indistinct in cosmologic. Identitatea e un palimpsest [...] Geneza e o poveste, destramarea, o experienta.