Spaima

Aprecierea romanului Spaima (2006) ca „replica asimetrica la Lolita lui Nabokov” este pe deplin justificata, dar semnificatiile sale sint cu mult mai vaste decit lasa sa se intrevada aceasta afirmatie. Tentatia nestapinita a personajului central, batrinul Piotr Petrovici Alabin, pentru femei tinere ii ofera autorului prilejul de a dezbate probleme stringente ale Rusiei postcomuniste: politice, sociale, de mentalitate etc. Mereu in cautarea unor noi aventuri picante, Piotr Petrovici, un fel de „erou picaresc”, intra in contact cu diferite medii sociale, cu varii modalitati de a gasi solutii pentru impactul – cel mai adesea dureros – dintre optica traditionala si noutatea, deocamdata tulbure si haotica, a Rusiei postsovietice. Ratacirile sale nocturne sint o proiectie ludica si, totodata, grava a unor aspecte dureroase ale realitatii, iar problemele dure ale existentei sint abordate intr‑o dezlantuire de mijloace stilistice, de la compozitia elaborata pina la propozitiile scurte, eliptice, bogate in argou si limbaj de lemn, dar si in arhaisme. Romanul lui Makanin dezvaluie astfel o maniera inconfundabila de a trata cu umor si ironie vicisitudinile in care se zbat societatile de dupa caderea Cortinei de Fier.